Deși după drumul dificil din ziua precedentă se simte nevoia de odihnă multă, ascultăm sfaturile localnicilor și încercăm o trezire foarte matinală, și se pare că am făcut bine. Ni se spune că Muntele Kilimanjaro se vede în întregimea lui doar 1 oră după răsăritul soarelui, adică între orele 6 și 7. Apoi, temperatura crește și aburii se ridică din pădure, blocând total vizibilitatea. Admirăm atât creasta înzăpezită de aproape 6000 m cât și jocurile fantastice de lumină și culoare. Aflăm, de asemenea, că nu avem posibilitatea de a urca cu mașina pe munte, zona fiind total rezervată împătimiților de alpinism. Escaladarea durează în jur de 7-8 zile chiar și pentru cei experimentați. Pornim, în sfârșit, spre Arusha, cu gândul de a înainta cât de mult posibil în direcția Ngoro Ngoro. La lumina zilei Tanzania începe să ne placă din ce în ce mai mult. Peisaje superbe, oameni calmi și prietenoși, drumuri perfecte, circulație disciplinată. Mulți agenți de poliție, uneori ne opresc, însă sunt doar curioși și nu sunt în căutare de bonusuri.
Înaintăm cu mult spor și ajungem destul de rapid în apropiere de intrarea în zona de conservare Ngoro Ngoro. Oprim la inspirație în dreptul unui restaurant care pare să aibă parcarea în curte.În final, inspirația a fost mare și lumea foarte mică. Din vorbă în vorbă aflăm că proprietarul este ungur. O fi pe aici Ardealul Tanzaniei? Omul aude cine suntem, vorbim cu el pe limba lui, nu ne mai lasă sub nici o formă să plecăm. Ne cazează în Safari Lodge-ul lui, în niște igluuri construite pe stilul caselor Masai. Se configurează rapid o prietenie istorică româno – maghiară pe meleaguri tanzaniene.
Zoltan e un tip foarte ok și, mai ales, foarte curajos. Nu e puțin lucru să lași un job comod de director de vânzări la o companie multinațională din Budapesta și să iei taurul de coarne la capătul Pământului, absolut de unul singur. Omul însă, în spatele unui aspect și comportament calm și chiar ușor stângaci, pare extrem de hotărât și știe exact ce vrea, ce face și unde vrea să ajungă. Ne ajută foarte mult cu informații extrem de prețioase despre cum și în ce mod se traversează zonele de rezervație, costuri, posibilități de cazare. Ne gândeam amuzați să cumpărăm lotul de pământ de alături și apoi să cerem autonomia ținutului Româno-Maghiar. Cred că ar râde tanzanienii de s-ar auzi până la București.
Although we were very tired, and we needed to rest, we take the locals’ advice and wake up really early to enjoy something pleasant. You can only see the entire Kilimanjaro Mountain after one hour from the sunrise, between 6 and 7 am. After that, because of the raising temperature, the steam rises and blocks the view. We admire the snowy peak and the entire scenery. There is no way we could use our car to go up the mountain since it’s a mountaineering area. We head off to Arusha, thinking about reaching Ngoro Ngoro. tanzania looks amazing in the sunlight. Exotic landscape, nice and peaceful people, perfect roads. There are a lot of policemen, and sometimes they stop us but out of pure curiosity.
We kept going until we reached our destination. We parked the car on a restaurant’s parking only to find out that the owner is a hungarian guy. He is very friendly and offers to help us with accommodation, food and advice. Zoltan is a nice guy and we admire his courage. He gave up his position as a Sales Director in a multinational company in Budapest and started all over at the world’s end. He gives us important and useful information about the safari, costs, wildlife, possible housing. It’s a Romanian Hungarian friendship on African soil.
1 Comment
Nutu pare obosit,grija mare la bautura