Vaporul a ajuns în rada portului, ne-am dus de dimineață să discutăm cu cei de la linie despre ce avem de făcut, respectiv cât de repede putem elibera mașina. Și acuma țineți-vă bine…Foarte mândrii de ei, și foarte amabili, oamenii ne spun că acum merge totul foarte repede și în 4-5 zile putem să o luăm….4-5 zile??? foarte repede??…Începem să pricepem cam ce înseamnă viteza locală. O zi ca să descarce containerul, încă o zi să arate pașaportul meu în original la autoritatea portuară,  apoi trebuie pusă o ștampilă la vamă pe carnetul de trecere a frontierei, încă o zi, apoi mașina trebuie scoasă din port și adusă în depozitul liniei, încă o zi. Și azi nu se mai poate face nimic pentru că a fost numit un nou Director General și la ora 12 pleacă toată firma la masă, să sărbătorească noua numire. Cred că avem nevoie de astfel de experiențe ca să ne dăm seama cât de bine lucrează autoritățile acasă, unde sunt necesare maxim 2 zile pentru rezolvarea unor treburi de 4 ore …și nu patru zile. I-am spus amicului de acolo că are maxim 2 zile să rezolve tot, să se gândească bine cum organizează lucrurile pentru creșterea vitezei de lucru și că  „motivarea” personalului implicat intră în atribuțiile noastre. Mai întâi a râs sănătos, apoi a văzut că nu glumesc deloc și se pare că în 2 zile se rezolvă. E o mică victorie deși asta înseamnă încă două zile în care trebuie să ne omorâm timpul și în care nerăbdarea crește de la un minut la altul. Pe seară aerul devine mai răcoros și e al naibii de plăcut să stai afară, în liniște, să te uiți pe cer și să te răcorești cu o bere rece.