Dacă e de pescuit e bine să începi de dimineață și asta e valabil și aici – o mașină de teren cu un catamaran ancorat pe o platformă mă are ca pasager. Ajungem în zece minute pe faleză, mașina coboară pe plajă, își ia avânt până pe malul mării după care frânează. Inerția face restul și catamaranul e în apă. Cele 2 motoare de 115 CP ne vor plimba timp de câteva ore de-a lungul coastei, ambarcațiunea rămânând în ancoră la 20-30 m de țărm în funcție de informațiile furnizate de sonarul din dotare. Pescuim la linie cu plumb de 50gr, fir de 40 și cârlige serioase (câte 2) în care se pun bucăți de pește congelat. Prima captură se lasă așteptată destul de mult, dar după prima bere servită pentru spor, și nicidecum din alt motiv, situația se deblochează. Împreună cu încă 4 tovarăși pescari sud africani, căpitanul pescar și un ajutor de culoare „marcăm” vreo 60 de bucăți de aproape un kg, senzația la recuperare – un fel de biban mult mai puternic – se simte bine în drill la băț de 2.10 și undeva ca putere 75-100 gr. Printre niște moace și rechini juniori, căpitanul prinde 2 rechini remarcabili, unul dintre ei de aproximativ un metru îi dă de furcă în jur de 15 minute, cu bățul făcut de multe ori acoladă. Una peste alta este o zi plăcută pe valurile oceanului. Oamenii au adus peștele curățat la locația de unde m-au preluat și pe care l-am oferit generos recepționerei noastre drăguțe.

Dacă e de off road e bine să începi un pic mai târziu, să mai dormi jumătate de oră și să îți închipui zâmbind ce nasol trebuie să fie să te scoli dimineața și să te bată vântul pe o barcă de pescuit:):). O pornim apoi către Walvis Bay cu gândul încolțit în ziua precedentă de a ajunge cu mașina cât mai aproape de coloniile de foci văzute mai de departe ieri, de pe vas. La intrarea în Laguna Walvis un paznic ne dă o hartă sumară și niște instrucțiuni referitoare la traseu. De fapt ceva la modul: înainte până la fabrica de sare, apoi la dreapta și când se termină drumul, iar la dreapta prin nisip, circa 25 km. Trecem de fabrica de sare, foarte interesant de văzut procedura de obținere, simplă și milenară. Se lasă apa de mare să intre într-un bazin uriaș (sunt bazine de tipul asta cât vezi cu ochii), apoi trebuie să se evapore apa și când totul e alb și cristalizat sarea e strânsă cu buldozerul. Și ajungem pe nisip. Trebuie să urmărim urmele vechi, dar sunt sute de urme de mașini în toate direcțiile, pe care să o urmezi? Evident una greșită, așa că, după vreo jumătate de oră, are loc un scurt derapaj și mașina rămâne suspendată pe burtă în nisipul greu. Roțile sunt înfundate circa 40 cm, nicio șansă să ieșim singuri de acolo. Timidele încercări de a săpa nisipul de sub mașină ne arată doar că ar fi o muncă de două zile. Noroc că e un traseu des circulat, așa că, după circa jumătate de oră, în care ne-am reamintit tot bagajul de cuvinte licențioase din limba română, două mașini sud africane se opresc să ne ajute. Avem tot ce ne trebuie, și noi, și ei (șufe, ocheți, etc) și după două încercări nereușite ne trag câțiva metri, pe teren mai solid. Suntem parcă oleacă rușinați, însă cele 2 familii pasionate de off road extrem ne spun că s-au blocat astăzi doar  de patru ori, așa că în final părem mai puțin fraieri. Mult mai atenți, și cu ochii în patru, continuăm drumul până la capăt și ne bucurăm de peisajul absolut superb. Admirăm sutele de foci tolănite pe mal, care ne lasă să ne apropiem destul de mult, apoi dintr-odată, la un semnal, se aruncă toate în apă. Show total, mai ales că e prima dată în viață când vedem foci sălbatice în libertate atât de aproape. Întoarcerea pe teren solid e plină de atenție și încordare. A fost frumoasă experiența, dar nimeni nu vrea să o repete. Ne întoarcem la Swakopmund tot pe un traseu off-road, pe lângă dunele înalte de nisip fin care se înalță de-a lungul șoselei, unii mai harnici escaladează o dună până în vârf (circa 50 m înălțime) sub un soare arzător și se întorc roșii și transpirați abundent, întrebându-se de ce oare au făcut-o. Un set de beri la lodge rezolvă, însă, toate problemele zilei.

~~~~~~~~

If it’s about fishing then you should start early in the morning. I am the passenger on a Jeep with an anchored catamaran. We get on the beach in 10 minutes, the car speeds up on the shore and then the driver pushes the break. The inertia takes care of the rest and the boat is on the water. The two engines, 150 HP each, will carry us along the shore, the boat being anchored 20-30 m from the shore depending on what the sonic detector tells us. We are fishing with lead wire  and some serious hooks using frozen fish. The first catch keeps us waiting, but after the first beer things seem to go smoother. Together with 4 South African fishermen, the captain and another pair of helping hands, we catch 60 fish weighing almost one kg each. The captain catches 2 remarkable sharks, one of them is almost 1 metre long. These little deeds and victories make us feel cheerful, enjoying a lovely day on the ocean’s waves. We brought the fish to our lovely receptionist.

If it’s about off road it’s better to start a bit later, to enjoy the extra hours of sleep and imagining how awful it must be to wake up early to stay on a boat in the middle of an ocean, on a windy weather. We are heading to Walvis Bay, wanting to get closer to those seals we’ve seen yesterday from the boat. At the entrance of the Walvis Lagoon a security guard hands us a map and some instructions about the route. Something like: straight ahead until you reach the salt factory, then make a right turn until the road ends then again a right turn through sand and drive for 25 km. We pass by the salt factory, and we are interested in the procedure of obtaining the salt. The ocean water is poured into a huge tank, and when it evaporates they gather the white, crystallised salt with a bulldozer. We reach the sand. We should be following the old tracks but there are hundreds of tire tracks in every direction, so which one should we follow? Obviously we followed the wrong one because after a half an hour and a sideslip  the car is deep in sand. The wheels are 40 cm in sand, so there is no way we are getting out if this mess by ourselves. We could dig for days and we would still be stuck. Luckily two South African  cars stop to help us , and after two failed tries we are back on solid ground. The two families, extremely passionate about off road, tell us they got stuck only four times today so we stop feeling ashamed. Paying much more attention to the road, we keep driving and enjoy the landscape. We admire the hundreds of seals lying on the shore, letting us get closer and all of a sudden all of them jump in the water. It’s an awesome show, especially because it’s the first time in our lives when we see these animals into the wild and not at zoo. Getting back on solid ground is a difficult process that requires attention. The experience was nice, it was an adventure but none of us wants to repeat it. we get back to Swakopmund on an off road route, driving next to the sand dunes.  Some of us are showing off and climb a dune to the top under a burning sun, coming back with a red skin and all sweaty, asking themselves why in the world did they do that. Of course, a couple of beers at the lodge fixes all the problems.