La lumina noii zile începem să pricepem câte ceva. Drumul nu este astfel construit încât să nu treacă prin localități, ci nu există localități. Marele oraș, Grootfontein, are 23.000 de locuitori, capitala are 230.000. În total, Namibia, cu o suprafață de 4 ori mai mare decât a României este locuită de 2 milioane de oameni – mai puțin de 2 locuitori pe km². Așa se explică multe…

De asemenea, simțim imediat tensiunea și reținerile în relațiile dintre albi și negri. Umbrele trecutului sunt foarte prezente și nu par să se estompeze deloc. Albii sunt puțini și ne salută amical chiar și când trec cu mașina pe lângă noi, negrii majoritari ne privesc cu reținere, ne servesc prompt și perfect, însă lipsesc cu desăvârșire vorbele și zâmbetul. Și deși ni se pare că albii dețin încă puterea economică și sunt motorul civilizației, ei par tot mai izolați în țara lor. Însă toate astea par departe de noi și nu ne împiedică să „respirăm”  Namibia prin toți porii. Țara este absolut minunată. O frumusețe naturală rarisimă și o parcurgem cu mare, mare plăcere. Intrăm în parcul național Etosha pe care îl traversăm pe drumul principal, în ideea de a rămâne peste noapte în partea cealaltă. Ne gândim să revenim a doua zi cu ghid și șofer local, să vizităm parcul așa cum se cuvine. Chiar și așa, antilopele Springbook, Impala, Orix, Kudu, Eland, se văd la tot pasul. Zebrele devin deja un peisaj familiar, deși au alte caracteristici ca cele văzute până acum. Iar elefanții imenși, zăriți în depărtare, ne dau speranțe pentru ziua de mâine. Părăsim parcul aproape de apus și ne grăbim să găsim un loc de cazare. Ratăm, din fericire, intrarea în primul lodge indicat, așa că intrăm la următorul indicator de cazare. Spun „din fericire”, pentru că, dacă nu îl ratăm, nu l-am fi cunoscut pe Adri Pienaar. Adri, proprietarul, este un namibian la fel de imens ca și cel din seara precedentă (se pare că asta e măsura pe aici). Locul este amenajat absolut superb, cu un bun gust și la o calitate fantastică. Barul este dotat cu tot ce trebuie și este „operat” de Pierre, un amic de-al patronului, profesor de istoria artelor la origine, un interlocutor perfect. Iar cina este ceva cu totul deosebit. Nu credem că vom mai avea parte de așa ceva. Cârnați cu brânză din carne de antilopă, eland și facocer, cârnăciori condimentați din carne de antilopă kudu (kudu wors), file din mușchi de eland, pulpă de miel, pâine cu legume (roosterbroodje), ni se spune că e o specialitate namibiană, spanac, sfeclă roșie (divină), conopidă cu sos bechamel, cartofi prăjiți, salată de ceapă murată. Din toate, fără limită…

Ne încheiem seara la un pahar de vin cu Adri și Pierre, mai aflăm câte ceva din viața lor de ieri și de azi, aflăm că Adri are o fermă mijlocie (6000 de hectare). Da, nu e greșit, 6000 de hectare și, că, se pare, ei plătesc astăzi scump greșelile generațiilor de dinaintea lor.

~~~~~~~~~~~~

It’s a new dawn and we realize one thing. The main road wasn’t built so it wouldn’t pass through villages. There are NO villages.  Grootfontein, the big city has 23000 people, the capital has 230000…Namibia is four times bigger than Romania and yet there are only 2 mill. of people – less than 2 people per square m.

We also feel the tension between white people and black people. The past is still present, and the memories are alive. The history hasn’t been forgotten. White people are in a small number, and they are being friendly. The black people, on the other hand, are civilized yet not friendly and quite reserved. Although the white people have the economical power, and they seem to be the wheel of civilization, they are more and more isolated. All these aspects don’t concern us. We are enjoying everything Namibia has to offer. The country is wonderful. We get inside the Etosha National Park driving on the main road, the short one, so we could find a place to sleep. We plan on coming back the following day with a guide. Even so there are antelopes and zebras every way you look. In the distance some elephants mind their own business. We leave the park behind and search for accommodation. We find a nice lodge with a cool owner, Adri Piennar. The place is beautifully furnished and tidied, and the quality and style are amazing. The bar has everything it needs and it’s being managed by Pierre, a friend of the owner’s, a History of Arts teacher. The dinner is something special. Sausages with cheese, but not any sausages. The meat used to make them is from antelope, eland, warthogs, lamb. There is also a some kind of bread with vegetables, a Namibian speciality: spinach, beet, cauliflower with Bechamel sauce, fries, pickled onions salad. And more…

This is one awesome way to end the evening, drinking a glass of wine with Adri and Pierre, finding some things about them. Adri has a mediocre ranch(6000 ha). It seems like they are paying for the mistakes the ancestors made.