Părăsim lodge-ul care ne-a adăpostit 2 zile și, la sfatul ghidului nostru de cu o zi în urmă, luăm drumul Zambiei prin Katavi National Park calitatea drumului fiind superioară rutei normale ocolitoare – deși harta spune altceva. După o oră de mers, timp în care ne-am luptat frenetic în mașină cu o duzină de tăuni, unul dintre noi fiind „croitorașul cel viteaz” – numele nu este necesar căci sigur știți despre cine vorbim aici – ajungem la o girafă al cărei leș îl zărisem cu o zi înainte și care se pare că și-a încetat activitatea din cauza trecerii în grabă a drumului. Accidentul a fost provocat de un autobuz al cărui șofer a fost reținut de poliție și nevoit să plătească o amendă în jurul valorii de 400 USD.

Ne așteptam să vedem hiene și niscaiva lei, dar tot ce ne-a fost dat să zărim au fost câteva zeci de vulturi care se certau nervos pentru o bucată de carne. Spectacolul, deși morbid, a fost fascinant și, în încercarea noastră de a vedea scena cât mai îndeaproape, am speriat un crocodil de 4m, camuflat de spinarea girafei. Rămânem blocați și, după momentul de uluială, tot ce putem face este să încercăm să-l reperăm, pentru că între timp s-a ascuns „sfios” prin tufișuri. Zăbovim preț de aproape o oră pentru șansa unei poze, dar nici gând să poată fi surprins în toată măreția lui. Renunțăm dezamăgiți de oportunitatea pierdută și ne continuăm drumul spre graniță pe ultimele bucăți de drum roșu pe care ar trebui să mai rulăm. Odată ajunși în Zambia, media orară ar trebui să se îmbunătățească semnificativ odată cu calitatea șoselelor – asfalt în toată regula. Ajungem la „adăpostul” întunericului la frontieră și în țara nimănui trecem fără probleme partea tanzaniană și dăm peste o surpriză de proporții: gardul în Zambia e închis și polițistul de frontieră ne anunță că programul s-a încheiat. Ne uităm unii la alții consternați și căutăm să discutăm cu „autoritatea” care, nu o să vă vină să credeți, ne propune liniștit să ne continuăm drumul până la prima localitate Mbala, să înnoptăm și să rezolvăm acolo formalitățile legate de pașapoarte. Asta pentru că cele legate de carnetul auto trebuie rezolvate la Mpulungu – portul cel mai sudic al Tanganikăi, aflat la 35 km de Mbala. Odată ajunși în Mbala răsuflăm ușurați și căutăm un loc de dormit. Așteptările noastre, brusc crescute la vederea unei domnițe în fustă și tocuri scade în același ritm când ni se oferă niște guest house-uri la limita confortului și ne cam trec fiori reci pe șira spinării. Continuăm căutările și, spre norocul nostru, găsim un lodge primitor unde cina și câteva beri locale Mosi sunt binevenite. Pe post de paznic, la ușă, stă o bibilică cu mers înțepat care ne urează „Noapte bună” în felul ei.

~~~~~~~~

We left behind the lodge which served as accommodation for 2 days, and we headed to Zambia through Katavi National Park after hearing  the roads were better. After one hour of driving, while fighting off some horse flies, we reached a giraffe corpse. We heard the animal has been killed by a bus whose driver was detained by the police and had to pay a fine of 400 USD.  Poor giraffe!

We were expecting to see some lions and hyenas feasting on the giraffe, but we only saw  tens of vultures fighting over a piece of meat. The show, as horrid as it was, it was also fascinating, and, as we tried to get a little bit closer, we scared away a crocodile who tried to grab a piece for himself. Trying and hoping to get a clear photo of him we stood there for almost an hour but no luck. We gave up and left the scene of crime driving to the border of Tanzania. Once we got to Zambia, we noticed the good quality of the road, a paved road. Right after the sun set we got to the frontier only to discover that the fence to Zambia was closed. The border agent told us the visiting hours have ended. So kind of him to let us know, but the whole situation sucked. Annoyed by his relaxed attitude, like it wasn’t such a big deal, we left heading to Mbala to find a place to sleep and to handle the formalities. We looked for accommodation in Mbala but we weren’t so lucky from the first time. Although we got our hopes up when we saw a hot chick on high heels and skirt, we couldn’t say the same thing about the first guest house. It wasn’t beautiful nor cosy. We kept searching until we found something convenient. We had something to eat and some Mosi beer, and we went to sleep. A guinea hen was guarding the door wishing us a ” Good night!”.