Micul dejun îl luăm în compania unei cete de pitici cu care împărțim gogoși cumpărate din vecini și reminiscențe de sticle de coca cola din ziua precedentă. Cumpărăm 2 CD-uri inscripționate în 10 minute la un fel de music shop local și cu muzica africană în difuzoare îi dăm bice. După 30 de minute de asfalt, trecem deja pe celebrul drum roșu cu gropi și la cât avem de mers – peste 400 km – ne ia durerea de cap. Atenuantă e Duminica Floriilor – realizăm acest lucru privind la localnicii îmbrăcați în straie tradiționale întorcându-se de la biserică în efervescenta florală costumație, plus tulpini purtate cu bucurie. Ne aducem aminte să sunăm un prieten cu ocazia aceasta și reușim să îl lăsăm mut de uimire, uimire care are să ne cuprindă, în scurt timp, și pe noi. La o barieră polițienească interregională un agent cherchelit ne urează, atât cât poate să spună, „Bun venit”. Salvarea vine după câteva ore bune de mers și ajungem din nou pe asfalt la 40 km de Kisumu pentru a fi  surprinși de un apus de soare absolut fermecător – tente violete străbat cerul deasupra lacului Tanganika. Ajungem în oraș, apucăm să facem plinul și, după ce verificăm 4 hoteluri din zonă, ne oprim pe malul lacului la hotelul Tanganika unde luăm o binemeritată cină pe acordurile valurilor care ating malul, perturbați pentru ceva timp de o masă de olandezi gălăgioși. Rezistăm cu stoicism până când rămânem singuri pe terasă, făcându-ne planul pentru următoarea zi – prima de relaxare, după încercările de până acum.

 ~~~~~~

We are having breakfast accompanied by a group of pygmy with whom we share doughnuts and Coke from yesterday. After we finished eating we bought two CDs with  traditional African music from a sort of local music shop. With the music playing we hit the road. After 30 minutes of paved road we reach the traditional red with pits. It isn’t good news since we have to cover 400 km. Because it’s Palm Sunday the locals are traditionally dressed and are coming back from the church. We remember there is a friend we have to call, and we totally surprised him. We didn’t forget about you, buddy! After a while we get to some kind of interregional police barrier, and we are amazed to see that the guy welcoming us is a little bit drunk. Leaving him we soon reach the paved road, thank God for that, 40 km away from Kisumu, and we are surprised by a gorgeous sunset over the Tanganyika Lake. The light, the colours, the beautiful violet hues, such an amazing view. We get to town, do a refill, do a quick check up of 4 hotels, and we stop on the lake shore at Tanganyika Hotel where we serve dinner enjoying the sound of the waves, ignoring the noisy Dutch men at the next table. we end the day by making plans for the next one.