Numărăm filele de pe carnetul auto de trecere a frontierei și surpriză: cele 12 file numărate la București sunt de fapt doar 10, ultima filă din fiecare carnet nu poate fi utilizată. Brusc două destinații cad – Ruanda și Zimbabwe. În fine, astăzi plănuim să ajungem la Kampala – Uganda și pornim de dimineață, știind că trebuie să trecem o graniță, lucru ce ar putea fi complicat. Căutăm în drum câteva fructe exotice și, cu ochii după oferta tarabelor de pe margine, trecem Ecuatorul. Dăm câteva minute înapoi ca să îl întâlnim și facem echilibristică pe o linie imaginară și sărituri dintr-o emisferă înaltă. După faptă urmează și răsplata binevenită, materializată în ananas, mango și banane apoi ne îndreptăm glonț spre frontieră. Ne întâmpină un absolut infern – prima oară când formalitățile durează atât de mult, iar soarele și „miresmele” înconjurătoare contribuie la disconfortul general. Deși salvăm o pagină din cele 2 pierdute – se fac documente de import temporar – Uganda pare neprietenoasă la prima întâlnire și odată ieșiți din vamă, căutăm ceva rece de băut. Sărim rigolele de pe margine în care șoriceii sunt în lumea lor și descoperim că vitrinele frigorifice sunt pur decor. Până la primele beri mai avem de așteptat, la fel și pentru atingerea destinației, așa că îi dăm bătaie. Între timp, Uganda mai salvează din imagine – drumuri de încredere și trafic normal, asta doar până când ajungem la 20 km de oraș și viteza de înaintare scade dramatic. Pierdem aproape o oră și jumătate să ajungem în centru printr-un păienjeniș de mașini, pietoni și particule de praf, spintecat de motocicletele care îți taie fața într-un mod sinucigaș. Avem ghinion cu cazarea, ofertele sunt jalnice și se pare că doar Sheraton ar putea să ne scoată din impas. Decidem, cu un sentiment de regret, obosiți și înfometați, să ne încercăm norocul la Entebbe, aflată la 20km pe malul lacului Victoria. Bâjbâim destul de mult, dar în final găsim un loc de odihnă confortabil. Foamea, în schimb, e de rezolvat în altă locație. O trupă locală ne face viața mai ușoară în așteptarea bucatelor din meniul internațional, asortate cu nelipsitul Tusker. A mai trecut o zi.
~~~~~~~~
Counting the pages in our car’s frontier document we realize that the 12 pages we had in Bucharest are actually 10, the last two cannot be used, therefore Rwanda and Zimbabwe are out. Anyway, today we are planning on getting to Kampala, Uganda, and we head off early this morning, knowing there is a border we need to pass, and it may not be an easy thing. Looking for some fruit on our way we pass the Equator invisible line. We go a few metres back and play a little on an invisible thread, jumping from one hemisphere to another. We manage to find some pineapple, mango and bananas and head straight to the frontier. The formality documentation takes a whole lot of time and we are getting impatient and annoyed. Although we manage to save one of the two missing pages – import papers are being made- Uganda seems unfriendly. As soon as we are finished with the formalities we start looking for some refreshments but we are not that lucky. The traffic is awful and we lose an hour and a half to get in the town centre. We don’t have much luck either with the accommodation. We decide to drive to Entebbe looking for a place to sleep and eat. We found both accommodation and food. While waiting for the meal, a local band make our waiting seem a lot easier. Another day has passed.
